dragaicarosie@yahoo.com
Bucuresti, RO
Follow us on instagram

20
CURATARE
65
restaurarea integritatii
30
inventariere
10
imagine

Un drum lung… un proces de RESTITUTIO

 

… restitutio ad integrum

si restitutio in integrum

 

 

Ce vedeti… este o frantura din viata unor piese, aruncate, uitate, de timp si de oameni.

Stadiul in care le vedeti este, cel mai des, finalitatea unui proces la capatul caruia nu sunt nici pe departe “incheiate”. Costumele “noastre” vechi au parcurs un drum lung pana la NOI, si noi, suntem doar un popas, un destinatar intamplator, cu o “corvoada” din necesitate. Nu suntem nici muzeu, nici puratator – NOI, suntem o voce vizuala.

si aceste bucati de COSTUM TRADITIONAL VECHI,  PIESE… cum le numim, ajung la acest noi, pe masura noastra, fara avutii capabile sa cumpere lucruri perfecte de licitatie, ajung ca niste lucruri simple, uitate prin poduri si case umede, lasate prada soarecilor, folosite de generatii inconstiente care le-au modificat.

La noi ajung piese care plang/ si probabil si noi le chemam – pentru ca ele pot sa spuna o poveste dincolo de starea lor, poate tocmai prin asta oglindind timpul si vointa oamenilor.

Asa ca, ceea ce vedeti, este rezultatul unui PROCES – un proces caruia ne-am ferit sa-i spunem “restaurare”, si am revenit la originea termenului, restitutio – pentru ca ceea ce incercam este in primul rand sa restauram integritatea pieselor, asa cum erau ele la origini… piese cu croi specific, lucrate cu materialele vremii, cu stiinta vremii.

Piesele vin la capatul unui drum pe care l-au parcurs greu, neasculate, sufocate de valuri de inconstienta, modificate de maini care le au transformat in ceva ce nu sunt… in haine de oras, de purtat, de “schimbat”… in haine fara suflet, fara identitate, hainele mai multora, hainele nimanui.

 

RESTAURARE .. pentru noi este f mult spus cand te referi la piese vechi de peste 50-60 de ani… mergand spre 100… venite din colturi diferite ale tarii, lucrate cu materiale care nu se mai gasesc. Restaurarea ar presupune o mana atestata, un ochi avizat, materiale de odinioara si multa experienta. Cateva dintre piese, da, ajung la restaurare… la specialisti, in atelierele Muzeului Taranului Roman Bucuresti, sau ale Muzeului de Etnografie al Transilvaniei.

 

DAR LUPTA CEA MARE ramane, lupta noastra, accea de a restaura integritatea pieselor “normale”, de zi, piese ignorate, de a le reface croiul cu materialele de odinioara, de a intervenii cu aceleasi materiale, dar fara a fi aidoma cu originalul.

 

…cu drag… am fi trimis la restaurat si “reabilitat” piesele… daca am fi avut cum si unde… in aceasta Romanie mare, in care mestesugurile si specialistii dispar si cei ramasi au liste de asteptare de 1-2 ani.

Ce nu se vede in spatele usilor inchise este UN RAZBOI cu semnele timpului trecut (de unde si sectiunea de blog NEWS de pe FRONT). Este o LUPTA, in toate etapele acestui restitutio:

PLECARILE SA ADUNAM PIESELE care mai au suflet – in targuri si case; strigatele cand dam sfoara la prietenii care colinda paduri si drumuri uitate, in gaura de sarpe daca se poate sa ne gaseasca camasi…

adrenalina cand le vedem pentru prima data,  cand le EVALUAM STAREA, LE REFACEM PENTRU A LE STABILIZA TEMPORAR si a le curata in masura in care suporta;

luptele cu IGIENIZAREA… pt ca da… nu suntem muzeu (piesele nu intra in conditii controlate, cu aer rarefiat, tratate, radiate, pt a nu dezvolta bacterii… ) asa ca, cumva trebuie sa scapam de uleiurile de masina care le au pe ele, urmele de soareci care le ataca, ciupercile care s-au dezvoltat la umezeala… cumva trebuie sa le igienizam si sa le aducem intr o stare stabila, igienica… cand putem.

urmeaza procesul documentat de a DESCOMPUNE ANSAMBLURILE IN BUCATI PENTRU CURATIRE INDIVIDUALA,  pt a curata independent piesele componente, cand nu putem curata ansamblul din cauza transferului de culoare si a materialelor diferite…

un process lung de a le INVENTARIA si INCADRA, de a le re-descoperii corpul virtual care l -au avut oadata – sa le gasim timpul lor, sa stim de la ce oameni vin si cum au fost lucrate; un proces cu nasul in carti si fotografii vechi, cu telefoane la prietenii care stiu mai multe ca noi…

in final GASIREA UNEI RETETE – o reconstituire virtuala

si lupta aparent vesnica, care poate dura si un an: LUPTA DE A GASII MATERIALE pentru interventii, din aceeasi perioada si “din acelasi aluat”: panza de casa dupa reteta de odinioara din aceleasi lazi; fluturi metalici cu acceasi vechime , la culoare si de acelasi diametru; margele de sticla de Murano sau din Cehia pentru fixarea fluturilor sau pentru camasile de Bucovina sau Mehedinti, cautarea acelor de cusut care sa intre in margele atat de mici incat doar firul de par incape prin ele…

si MUNCA… munca de a COASE  ab initio: gulere eliminate odata de un “cunoscator” care si-a dorit “o ie pe umeri”, sau de vre-un vanzator care stie in piata ca se vand camasile “decoltee”…. da… munca de a RECONSTITUI VIZUAL ce motive cosi in acord cu ansamblul, cu lanita ca odata, pe panza aidoma…sau mai rau, de a RECOASE poalele care au fost furate, luate si facute carpe de vase sau stergare de masa, intr-o epoca in care la oras se purtau doar ii… si se “despartea capul de picioare” (camasa de poale)…

MUNCA DE A REPUNE ELEMENTE LIPSA: fluturi nenumarati care au picat cand ata veche a putrezit… lupta de a recoase cheitele slabite de timp… lupta de a “drege” gaurile facute de soareci…

si la final…

munca de REINTREGIRE A COSTUMELOR, de a gasii piese din acelasi loc, acelasi timp… DE A ADUNA oglinda portului care odata intra complet pe usa unei biserici… oglinda lumii;

pt a le

FOTOGRAFIA, pt a le imortaliza si duce mai departe, de a le PREZENTA lumii…

ca ceea ce sunt

in integritatea lor,

in simplitatea sau bogatia lor,

o camasa simpla de camp, cu cap si picioare, sau un costum somptuos de Valcea … asa cum sta in ratiunea lucrurilor sa fie.